ANCHETĂ ÎN FABRICĂ

O fabrică avea o problemă din cauza furturilor. În fiecare zi era furată marfă. Cei din conducere au încredințat, așadar, unei societăți specializate misiunea de a percheziționa pe fiecare angajat care ieșea după terminarea lucrului.

Cea mai mare parte a muncitorilor deschideau spontan geanta și permiteau examinarea recipientelor de la micul dejun. Detectivii erau foarte silitori și-i controlau pe toți angajații, până la ultimul: un omuleț care în fiecare zi încheia șirul muncitorilor cu un cărucior plin de deșeuri. Unui gardian îi trebuia o bună jumătate de oră pentru a scotoci printre ambalaje de alimente, mucuri de țigară și pahare de plastic, ca să controleze dacă era scos afară ceva de valoare. Nu găsea niciodată nimic.

Într-o seară, gardianul, exasperat, i-a spus omului:

– Ascultă, știu că pui ceva la cale, în fiecare zi controlez orice bucățică de deșeu din cărucior și nu găsesc nimic care să merite efortul de a fi furat. Încep să înnebunesc. Spune-mi ce faci și-ți promit că nu-ți voi face nici un raport.

Omul a ridicat din umeri și a zis:

– E simplu, fur cărucioare.

 

Noi răstălmăcim complet sensul vieții, când credem că viața noastră trebuie folosită întotdeauna pentru a căuta răsplăți și plăceri. în mod frenetic și cu o tot mai mare frustrare, scotocim printre zilele noastre, printre anii noștri, în căutarea recompensei, a succesului care să dea valoare vieții, asemenea gardianului care caută lucrurile de valoare printre deșeurile căruciorului, lăsând să ne scape răspunsul cel mai evident: când veți fi învățat să trăiți, viața însăși va fi recompensa.

Și viața este tot ceea ce avem.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013