MAREA PRĂPASTIE

Un om, mereu nemulțumit de sine și de ceilalți, continua să bombănească împotriva lui Dumnezeu, fapt pentru care spunea:

– Dar cine a spus că fiecare trebuie să-și poarte crucea? E posibil să nu existe un mijloc pentru a o evita? Sunt sătul de poverile mele zilnice!

Dumnezeu i-a răspuns printr-un vis. A văzut cum viața oamenilor pe pământ era o procesiune nesfârșită. Fiecare își ducea crucea pe spate. Lent, dar fără întrerupere, pas cu pas.

Și el era în cortegiul nesfârșit și înainta cu greu cu crucea lui. După puțin timp, și-a dat seama că era prea lungă crucea: de aceea îi venea atât de greu să înainteze.

– Ar fi suficient s-o scurtez puțin și m-aș chinui mult mai puțin, și-a spus.

S-a așezat pe o bornă și, printr-o tăietură energică, a retezat o bună bucată din crucea sa. Când a pornit din nou, și-a dat seama că acum putea merge mult mai repede și mai ușor. Și, fără atâta oboseală, a ajuns la ceea ce părea ținta procesiunii oamenilor.

Era o prăpastie: un hău mare în pământ, dincolo de care însă începea „pământul fericirii veșnice”. De cealaltă parte a prăpastiei era o priveliște încântătoare.

Dar nu erau poduri, nici pasarele pentru a traversa. Și totuși, oamenii treceau cu ușurință.

Fiecare își lua crucea de pe spate, o sprijinea pe malurile prăpastie! și apoi trecea pe deasupra.

Crucile păreau făcute pe măsură: uneau exact cele două margini ale prăpastiei.

Au trecut toți. Dar nu și el. își scurtase crucea și acum era prea scurtă și nu ajungea în partea cealaltă a prăpastiei. A început să plângă cu disperare:

– Ah, dacă aș fi știut…

Dar era prea târziu și lamentarea nu folosea la nimic.

 

Sfânta Tereza din Avila, tocmai într-o perioadă când era îngri¬jorată, a fost lovită de o cumplită durere de picioare.

S-a plâns lui Dumnezeu:

– Doamne, după atâtea necazuri, numai asta îmi mai lipsea!

Dumnezeu i-a răspuns:

– Tereza, așa îi tratez eu pe prietenii mei.

Iar ea a răspuns:

– Acum înțeleg de ce ai așa de puțini prieteni!

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013