NAVA DE RĂZBOI

O navă de război patrula pe un sector deosebit de periculos al Mării Mediterane. Era tensiune în aer. Vizibilitatea era redusă, cu straturi groase de ceață, așa încât comandantul rămăsese pe punte să supravegheze diferitele manevre ale echipajului.

Puțin după ce s-a întunecat, omul de la postul de observație de pe punte a anunțat:

– Lumină la tribord!

– Stă pe loc sau se îndepărtează? a strigat comandantul.

– Stă pe loc, comandante, a răspuns observatorul.

Aceasta însemna că nava de război era pe o rută periculoasă de coliziune cu acea navă.

Comandantul i-a poruncit marinarului responsabil cu semnalizarea:

– Semnalizează acelei nave: suntem pe o rută de coliziune, vă sfătuiesc să modificați direcția cu 20 de grade.

Drept răspuns, a ajuns această semnalare:

– Se recomandă să modificați voi direcția cu 20 de grade.

Comandantul a spus:

– Transmite: eu sunt comandantul, modificați direcția cu 20 de grade!

– Eu sunt marinar de clasa a doua, a fost răspunsul. Ați face mai bine să modificați direcția cu 20 de grade!

Acum, căpitanul era furios.

– Transmite, a țipat: sunt o navă de război; modificați direcția cu 20 de grade!

Răspunsul a fost simplu:

– Eu sunt un far.

Nava de război și-a schimbat direcția.

 

Isus a spus: «Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui»” (Mt 16,18).

Nu putem zdrobi Biserica. Putem numai să ne zdrobim pe noi înșine, izbindu-ne de Biserică.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013