Plouase timp de două săptămâni. Apoi, în sfârșit, pe cer s-a ivit o zi senină și cu văzduhul înmiresmat. Una dintre acele zile pe care aproape nu poți să ți le imaginezi.

Lucrările agricole însă rămăseseră în urmă și stăpânul gospodăriei îl căuta cu nervozitate pe muncitorul său.

A trimis fiica să-l caute.

Fata l-a găsit pe muncitor în fața barăcii sale, așezat fericit în livadă, în fața soarelui care îi mângâia chipul.

L-a mustrat și l-a invitat brusc să înceapă munca.

Omul a privit-o surâzând, apoi a spus:

– Și tu crezi, într-adevăr, că eu îți pot vinde o zi ca aceasta?

Suntem atât de obișnuiți să vindem și să cumpărăm încât nu mai reușim să ne imaginăm că pot exista și lucruri „de neprețuit’’.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013