OAIA NEAGRĂ

Era odată o oaie neagră. Toate celelalte oi ale turmei erau albe. O detestau pe sărmana oaie neagră și o copleșeau cu insulte. Ori de câte ori o vedeau behăiau mâniate:

– Stai departe de noi! Ești o aiureală a naturii, nu ești normală! Erau în mod răutăcios fericite când reușeau să o facă să plângă.

Mai ales Belinda, o oaie albă, mare, o trata în mod perfid și crud. Era conducătoarea turmei. Toate celelalte mergeau întotdeauna după ea. Toate făceau ceea ce făcea ea.

Oaia neagră era tristă. I-ar fi plăcut atât de mult să fie ca toate celelalte. Dar nu putea schimba culoarea neagră a lânii sale. Uneori încerca să scape și se ascundea. Dar apoi se întorcea, pentru că nu știa să se descurce singură.

Belinda era robustă și îngâmfată. S-a hotărât să facă o călătorie pentru a cunoaște lumea. A dat în scurt timp de pășuni noi. Când întâlnea o turmă necunoscută, se așeza în mijloc și se lăuda:

– În turma mea eu sunt capul. Toate mă ascultă. Eu sunt cea care hotărăște cum trebuie să meargă lucrurile…

Într-o zi, Belinda a întâlnit o mare turmă foarte aparte. Toate oile erau negre. Când Belinda și-a dat seama despre aceasta, s-a oprit descumpănită; apoi a început să râdă șiret. Și, legănându-se ca un manechin, s-a îndreptat spre turmă sigură de frumusețea și de splendida sa lână albă.

Întreaga turmă însă a izbucnit într-un zgomotos râs de batjocură.

Înainte ca Belinda să poată scoate un behăit de surpriză, o oaie neagră, mare și robustă ca și ea, a ieșit în față și pe un ton mai amenințător ca niciodată a spus:

– Ați văzut vreodată ceva mai ridicol? Îți vom smulge acea oribilă blană și vom vedea de ce culoare ești cu adevărat!

Toată turma a râs zgomotos.

Belinda a făcut cea mai rapidă retragere din viața sa și a scăpat în goană, urmată de râsetele și de batjocurile oilor negre.

S-a distanțat de pășunea oilor negre, până când a ajuns la un mare țarc, unde a văzut o turmă cu oi multe. Nu mai văzuse niciodată una asemănătoare. Era compusă din oi albe, oi negre, oi roșcate, oi pătate și chiar oi jumătate albe și jumătate negre. Pierduse mult din cutezătoarea siguranță, de aceea s-a oprit descumpănită și prevăzătoare, gândind:

– Cine știe cum mă tratează aici…

Oile o observaseră și, cordial, au întrebat-o:

– De unde vii?

– Din cealaltă parte a muntelui, a răspuns.

O oaie neagră i-a venit în întâmpinare. Belinda era mai să fugă, dar oaia neagră i-a spus:

– Nu te teme! Rămâi aici cu noi cât crezi de cuviință. Iarba este bună și abundentă. La noi sunt toți bineveniți.

Belinda a rămas în acea turmă ciudată două zile. Apoi s-a decis să se întoarcă acasă. Înainte de despărțire a zis:

– Sunteți cea mai minunată turmă din lume. Acceptați și respectați oile de toate culorile. La noi, avem numai o oaie neagră…

Alege să iubești, în loc să urăști.

Alege să surâzi, în loc să te strâmbi.

Alege să construiești, în loc să distrugi.

Alege să perseverezi, în loc să renunți.

Alege să lauzi, în loc să bârfești.

Alege să vindeci, în loc să rănești.

Alege să dai, în loc să iei.

Alege să acționezi, în loc să amâni.

Alege să ierți, în loc să blestemi.

Alege să te rogi, în loc să disperi. 


365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013