Era odată o pisică ce ardea de iubire față de un tânăr. Era atât de îndrăgostită, încât a cerut ajutorul unei zâne să o transforme într-o femeie foarte frumoasă, capabilă de a-l cuceri pe tânăr.

Zâna i-a îndeplinit cererea și pisica a luat aspectul de femeie. L-a cunoscut pe tânăr și foarte curând au început pregătirile pentru căsătorie.

A venit ziua nunții, care a fost celebrată prin cântece, dansuri și hore. Multe lumini luminau sărbătoarea, iar invitaților li se ofereau mâncăruri alese.

Totul mergea cum nu se poate mai bine. Dar, dintr-o dată, mireasa a văzut alergând un șoricel și imediat a început s-o ia după el. 

Societatea noastră încurajează înșelăciunea: suntem prea obișnuiți să dăm crezare publicității. Continuăm să spunem: „Ce plăcere să te văd!… Să ne auzim din când în când… Dar ce îmbrăcăminte plăcută!” unor persoane pe care le detestăm, pe care am prefera să le evităm, pe care le considerăm îmbrăcate foarte urât.

Avem măști pentru toate ocaziile. O mască pentru prieteni, una pentru șeful de la birou, una pentru soț sau soție, una pentru vecinii de casă, una pentru Dumnezeu… Dar ajunge întotdeauna momentul care este sfârșitul tuturor comediilor.

„Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic secret care nu va fi cunoscut. Prin urmare, ceea ce ați spus în întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați șoptit la ureche în camera de taină, va fi spus în gura mare de pe acoperișuri” (Lc 12,1-3).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013