Regina Victoria, preaputernica suverană a Angliei, era foarte devotată soţului ei, Albert de Coburg. Albert nu putea să poarte titlul de rege şi nu avea o funcţie publică. Deşi se iubeau mult, din când în când, cei doi se certau. Într-o zi, după o discuţie, principele Albert s-a închis în camera sa. Puţin după aceea, Victoria l-a ajuns din urmă şi a bătut.

– Cine e? a întrebat Albert.

– Regina Angliei! a răspuns ea.

Uşa a rămas închisă şi tânăra soţie a bătut din nou.

– Cine e?

– Regina Angliei!

Tăcere. Şi aşa de mai multe ori la rând. în sfârşit:

– Cine e?

– Soţia ta, Albert, a răspuns Victoria.

Uşa s-a deschis imediat.

De atâtea ori, Dumnezeu a bătut la uşa oamenilor.

– Cine eşti ?

– Sunt Dumnezeul tău.

Uşa a rămas implacabil închisă. În sfârşit:

– Cine eşti?

– Sunt Tatăl tău.

Uşa s-a deschis.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013