Eu cunoșteam un om care știa pe de rost orarul trenurilor, pentru că singurele lucruri care îi aduceau bucurie erau căile ferate, iar el petrecea tot timpul său la gară, privea cum soseau trenurile și cum plecau. El privea cu uimire vagoanele, forța locomotivelor, mărimea roților, privea mirat la controlorii care urcau în vagon și la șeful de gară.

Cunoștea fiecare tren, știa de unde venea, unde mergea, când trebuia să ajungă într-un anumit loc și care trenuri plecau din acel loc și când trebuiau să ajungă.

Știa numerele trenurilor, știa în ce zi pleacă, dacă au vagon restaurant, dacă așteaptă sau nu legături. Știa care trenuri au vagon poștal și cât costă un bilet pentru Frauenfeld, pentru Olten, pentru Niederbipp sau pentru orice alt loc.

Nu mergea la bar, nu mergea la cinema, nu mergea la distracție, nu avea nici bicicletă, nici radio, nici televizor, nu citea nici ziare, nici cărți, și dacă ar fi primit scrisori, nu le-ar fi citit nici pe acestea. Pentru a face aceste lucruri, îi lipsea timpul, pentru că își petrecea zilele la gară, și numai când se schimba mersul trenurilor, în mai și în octombrie, nu mai era văzut timp de câteva săptămâni.

Atunci stătea acasă așezat la masa sa și învăța totul pe de rost, citea mersul nou de la prima până la ultima pagină, era atent la schimbări și era mulțumit când nu erau. S-a întâmplat că cineva l-a întrebat la ce oră pleacă un tren. Atunci s-a luminat la față și a voit să știe cu exactitate care era jumătatea drumului, iar cel care i-a cerut informația a pierdut cu siguranță trenul, pentru că el nu l-a lăsat să plece, nu s-a mulțumit să spună ora, a spus și numărul trenului, numărul vagoanelor, posibilele legături, toate orele de plecare; a explicat cum cu acel tren se putea merge la Paris, unde trebuia să coboare și la ce oră sosea și nu înțelegea că toate acestea pe oameni nu-i interesează. Dacă însă vreunul îl lăsa acolo și pleca înainte ca el să înșire toate cunoștințele sale, se mânia, îl insulta și striga după el:

– Dumneavoastră nu aveți nici cea mai mică idee despre căile ferate!

El personal nu a urcat niciodată într-un tren.      

Acest lucru nu ar fi avut sens, spunea, pentru că el știa deja de mai înainte la ce oră ajungea trenul (Peter Bichsel).

Multe persoane (printre care mulți învățați vestiți) știu totul despre Biblie, chiar și exegeza celor mai mici și ascunse versete, chiar și semnificația cuvintelor cele mai grele și chiar ceea ce scriitorul sacru voia cu adevărat să spună, chiar dacă pare contrariul.

Dar nu transformă în viață personală nimic din ceea ce este scris în Biblie.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013