OROLOGIUL SOLAR

Un suveran oriental a cumpărat în timpul unei călătorii în Occident un orologiu solar pentru supușii săi, care nu cunoșteau încă ceasul.

Acel dar deosebit a schimbat viața oamenilor din regat. Supușii au învățat rapid să împartă ziua în ore, privind orologiul solar, și să subdividă timpul. Au devenit punctuali, ordonați, de încredere, silitori. Astfel, în puțini ani, și-au câștigat bunăstare și bogăție.

Când suveranul a murit, bunii și prosperii supuși au voit să ridice un monument care să-l amintească în mod demn.

Și, deoarece orologiul solar era simbolul bunătății regelui și originea bogăției lor, s-au gândit să-i construiască în jur un templu măreț cu o capelă frumoasă, aurită.

Când templul a fost terminat, iar cupola de aur a acoperit orologiul solar, razele soarelui nu au mai putut să ajungă la el.

Acel fir de umbră care, datorită soarelui, indicase timpul pentru cetățeni, a dispărut împreună cu punctul de orientare constituit de însuși orologiul solar.

Unii cetățeni au încetat să mai fie punctuali, alții au ajuns să fie mai puțin preciși, alții au uitat de sârguință. Fiecare mergea pe drumul său, fără a avea grijă de aproapele. Și tot regatul a ajuns în ruină.

 

Interesant, nu? Dar oare nu facem astăzi același lucru, închizându-l pe Dumnezeu într-un fel de muzeu și făcând din el un paznic de cimitire?

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013