O femeie, care nu avea mari resurse economice, a găsit un ou. Plină de fericire, și-a chemat soțul și fiii și le-a zis:

– Toate preocupările noastre au luat sfârșit. Priviți puțin: am găsit un ou! Nu îl vom mânca, ci îl vom duce la vecinul nostru ca să fie clocit de cloșcă. Astfel, în curând vom avea un pui, care va deveni o găină. Firește, noi nu vom mânca găina, dar o vom face să depună multe ouă, iar de la ouă vom avea multe alte găini, care vor face alte ouă. Astfel, vom avea multe găini și multe ouă. Nu vom mânca nici găinile, nici ouăle, dar le vom vinde și ne vom cumpăra o vițelușă. Vom crește vițelușa și ea va deveni o vacă. Acea vacă ne va da alți viței, până când vom avea o cireadă frumoasă. Vom vinde cireada și ne vom cumpăra un ogor, apoi vom vinde și vom cumpăra, vom cumpăra și vom vinde…

În timp ce vorbea, femeia gesticula. Oul i-a alunecat din mână și s-a spart de pământ.

Planurile noastre se aseamănă adesea vorbăriilor acestei femei:

„Voi face… Voi spune… Voi repara…”. Trec zilele și anii și nu facem nimic. 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013