POMANA

Într-o zi, cu mult timp în urmă, în Anglia, o tânără femeie, înfofolită într-o îmbrăcăminte zdrențăroasă, trecea pe străzile unui sat, bătând la porțile caselor și cerând pomană.

Nu prea avea noroc. Mulți îi adresau cuvinte de ocară, alții asmuțeau câinele pentru a o face să plece. Alții i-au aruncat în poală bucăți de pâine mucegăite și cartofi putrezi.

Numai doi bătrânei, care locuiau într-o casă mică la marginea satului, au chemat-o în casă pe sărmana femeie.

– Ia loc puțin și încălzește-te, a spus bătrânelul, în timp ce soția pregătea o farfurie de lapte cald și o felie mare de pâine.

În timp ce femeia mânca, cei doi bătrânei i-au spus vorbe bune și i-au adus puțină mângâiere.

A doua zi, în acel sat, s-a întâmplat un eveniment extraordinar. Un trimis regal a adus la toate casele un cartonaș care invita toate familiile la castelul regelui.

Neașteptata și surprinzătoarea invitație a provocat o mare zarvă în sat, iar după-amiază toate familiile, îmbrăcate în haine de sărbătoare, au sosit la castel.

Au fost duși într-o sală de mese impunătoare și fiecăruia i-a fost stabilit un loc.

După ce toți s-au așezat, valeții în livrea au început să servească felurile de mâncare.

Imediat s-au iscat șușoteli de neplăcere și mânie deloc ascunse. Harnicii valeți turnau în farfurii coji de cartofi, pietre, bucăți de pâine mucegăită. Numai în farfuriile celor doi bătrânei, așezați într-un colțișor, erau servite cu politețe mâncăruri rafinate și feluri de bucate alese.

Deodată, a intrat în sală tânăra femeie în haine zdrențăroase. Toți au amuțit.

– Astăzi, a spus femeia, ați găsit exact ceea ce mi-ați oferit ieri.

Și-a dezbrăcat hainele ponosite care o acopereau. Sub zdrențe purta o haină aurită, brodată cu pietre strălucitoare.

Era regina.

 

Este ușor să eviți greșelile: tratează-i pe toți cei pe care îi întâlnești ca și cum ar fi regi.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013