Cei trei regi magi proveneau din diferite părți ale lumii. Doi erau albi, al treilea era negru. Cei trei regi urmau steaua care îi conducea din înaltul cerului. Dar într-o noapte au pierdut-o. În zadar scrutau cerul: acel astru strălucitor care îi condusese nopți de-a rândul nu mai era.

Cei doi regi magi albi, înțelepți și vestiți matematicieni ai Mesopotamiei, au început imediat să traseze cercuri pe nisip cu toiegele. Apoi s-au cufundat în calcule și ecuații tot mai subtile și mai complicate. Îl țineau departe pe regele negru. După părerea lor, acesta nu știa nimic despre adevărata știință.

Regele negru a profitat de pauza neprevăzută. Cămilele erau obosite și însetate.

– Ar trebui să ne gândim și la sărmanele animale, s-a gândit el.

A făcut rost de o găleată și a căutat apă la izvorul dintr-un sat. Apoi s-a întors și a dus găleata la prima cămilă.

În timp ce ținea găleata sub botul animalului, a regăsit steaua.  Se reflecta în apa găleții. Dansa în tăcere pe apa pe care cămila o bea cu lăcomie. Astfel, cei trei regi magi au găsit drumul spre Betleem.

Părinții din pustiu spun povestea unui bătrân care a postit timp de 70 de săptămâni mâncând o dată pe săptămână. Voia un răspuns de Ia Dumnezeu în legătură cu un pasaj al Scripturilor și Dumnezeu continua să nu-i dezvăluie semnificația. Atunci și-a zis:

– Iată, m-am ostenit atât și nu mi-a folosit la nimic; mă voi duce să-l întreb pe un frate.

Imediat după ce a închis ușa, i-a fost trimis un înger al Domnului, care i-a spus: 

– Cele 70 de săptămâni de post ale tale nu te-au apropiat de Dumnezeu, dar acum când te-ai umilit până la a merge la un frate al tău am fost trimis pentru a-ți explica sensul pasajului Scripturii. I-a destăinuit sensul a ceea ce cerea și apoi s-a îndepărtat de el.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013