ȘORICELUL

Într-o noapte geroasă de iarnă, un călugăr budist a găsit pe pragul porții un șoricel înghețat și aproape mort de frig. Călugărul a luat șoricelul, l-a ajutat să își revină și i-a cerut să rămână să-i țină companie. Din acel moment, viața șoricelului a fost plăcută. Dar cu toate acestea, animăluțul nu era fericit. Călugărul s-a îngrijorat:

– Ce ai, micule prieten? l-a întrebat.

– Tu ești foarte bun cu mine. Și totul în casa ta îmi place. Dar este pisica…

Călugărul a zâmbit. Nu se gândise la pisica din casă, un animal foarte înțelept și prea bine hrănit pentru a se deda să vâneze șoareci.

Călugărul a exclamat:

– Dar acel motan frumos nu-ți vrea răul, prietenul meu! Nu ar face niciodată rău unui șoricel! Nu ai nici un motiv de teamă, te asigur.

– Te cred, dar e mai puternic decât mine, s-a smiorcăit șoricelul. Mă tem atât de mult de pisică. Puterea ta este mare. Transformă-mă într-o pisică! Astfel nu mă voi mai teme de acea bestie îngrozitoare.

Călugărul a dat din cap. Nu i se părea o idee bună… Dar șoricelul îl ruga și atunci călugărul a spus:

– Să se facă cum dorești, micule prieten!

Și, imediat, șoricelul a fost transformat într-o pisică mare.

Când s-a sfârșit noaptea și a început ziua, un pisoi frumos a ieșit din camera călugărului. Dar abia ce a văzut pisica din casă, pisica-șoricel a alergat să se refugieze în camera călugărului și s-a băgat sub pat.

– Ce ți se întâmplă, micule prieten? a întrebat călugărul, surprins. Încă te mai temi de pisică?

Șoricelul-pisică s-a rușinat foarte mult Și a implorat:

– Te rog transformă-mă într-un câine, un câine mare, cu dinții ascuțiți, care latră tare…

– Din moment ce asta dorești, așa să fie!

Când ziua s-a sfârșit și s-au aprins lămpile cu ulei, un câine mare și negru a ieșit din camera călugărului. Câinele a mers până în pragul casei și a întâlnit pisica din casă care ieșea din bucătărie. Pisoiul aproape a leșinat de frică la vederea câinelui. Dar câinele s-a temut și mai mult. A chelălăit penibil și a alergat să se refugieze în camera călugărului. Înțeleptul l-a privit pe sărmanul câine tremurând și a spus:

– Ce ți se întâmplă? Ai întâlnit un alt câine?

Câinele-șoarece, rușinat de moarte, a cerut:

– Transformă-mă într-un tigru, te rog, într-un tigru mare și fioros!

Călugărul a acceptat și, în ziua următoare, un tigru enorm, cu ochi îngrozitori, a ieșit din camera călugărului. Tigrul a trecut prin toată casa, înspăimântându-i pe toți, apoi a ieșit în grădină și acolo a întâlnit-o pe pisică, în timp ce aceasta ieșea din bucătărie. Imediat ce l-a văzut pe tigru, pisica a făcut un salt puternic, s-a cățărat pe un copac și apoi a închis ochii, spunând:

– Sunt o pisică moartă!

Dar tigrul, văzând pisica, a mieunat jalnic și a fugit încă mai repede decât pisica, alergând să se refugieze într-un colț al camerei călugărului.

– Ce bestie îngrozitoare ai întâlnit? l-a întrebat călugărul.

– Eu… eu mă tem… de… pisică! s-a bâlbâit tigrul, care tremura încă.

Pe călugăr l-a apucat un hohot de râs.

– Acum înțelegi, micule prieten? Aparența nu e totul! În afară ai aspectul îngrozitor al unui tigru, dar ți-e teamă de pisică pentru că inima ta a rămas aceea a unui șoricel.

 

Întotdeauna trebuie început de la inimă.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013