În ziua nunții, un prinț și-a făcut intrarea în capitala regatului său alături de noua mireasă.

Cei doi miri înaintau într-o splendidă trăsură, în timp ce pe marginile străzii două șiruri de oameni aplaudau.

În piață însă, în fața castelului, toți au amuțit.

De o spânzurătoare înaltă era gata să fie spânzurat un răufăcător. Condamnatul băgase deja capul în laț.

Prințesei i-au dat lacrimile.

Prințul l-a întrebat pe judecător dacă era posibil să se anuleze execuția ca dar de nuntă pentru soția sa.

Răspunsul a fost unul sec:

–      Nu.

–      Există, așadar, delicte care nu pot afla iertare? a întrebat prințesa cu o voce șoptită.

Unul dintre sfetnicii prințului a remarcat că, potrivit unui vechi obicei al orașului, orice condamnat se putea răscumpăra plătind suma de 1.000 de ducați. O sumă enormă. Unde se puteau găsi atâția bani?

Prințul și-a deschis punga, a golit-o și au fost scoși din ea 800 de ducați. Prințesa, scotocind în frumoasa sa punguță, a găsit alți 50.

–      Nu ar putea fi de ajuns 850 de ducați? a întrebat.

–      Legea vrea 1.000! au replicat.

Prințesa a coborât și a făcut o colectă printre paji, cavaleri și trecători. A făcut socoteala finală: 999 de ducați. Și nimeni nu mai avea nici un ducat.

–      Așadar, pentru un ducat acest om va fi spânzurat? a exclamat prințesa.

–      Este legea, a răspuns neclintit judecătorul și a făcut semn călăului să înceapă execuția.

În acel moment, prințesa a strigat:

–      Scotociți în buzunarele condamnatului, poate are și el ceva.

Călăul a dat ascultare și în buzunarele condamnatului a găsit un ducat de aur pe care l-a scos afară. Ceea ce lipsea pentru a-i salva viața.

În inima fiecăruia există ceea ce este de ajuns pentru a-i salva viața. Bunătatea, iubirea, fericirea în mulți sunt ca fitiluri stinse. Trebuie un mic chibrit pentru a le aprinde.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013