Iadul era deja complet, iar în fața porții un lung șir de persoane aștepta să intre. Diavolul a fost constrâns să-i oprească la intrare pe toți noii aspiranți.

– A rămas un singur loc liber și, în mod logic, trebuie să-i revină celui mai mare dintre păcătoși. A proclamat: Există măcar vreun criminal în serie printre voi?

Pentru a-l găsi pe cel mai păcătos dintre toți, diavolul a început să-i examineze pe păcătoșii care stăteau la rând.

După puțin timp, l-a văzut pe unul pe care nu-l observase mai înainte.

– Tu ce-ai făcut? l-a întrebat.

– Nimic. Eu sunt un om bun și sunt aici numai dintr-o neînțelegere.

– Ai făcut cu siguranță ceva, a rânjit diavolul, toți fac ceva.

– Ah, o știu bine, a spus omul convins, dar eu am stat întotdeauna departe. Am văzut cum oamenii îi persecutau pe alți oameni, dar nu am făcut parte din rândul celor ce prigonesc. Și-au lăsat copiii să moară de foame și i-au vândut ca sclavi; i-au marginalizat pe cei slabi ca pe niște gunoaie. N-au făcut altceva decât să născocească lucruri perfide și escrocherii pentru a se înșela unul pe altul. Eu singur am rezistat ispitei și nu am făcut nimic. Niciodată.

– Absolut nimic? a întrebat diavolul neîncrezător. Ești sigur că ai văzut totul?

– Cu ochii mei!

– Și nu ai făcut nimic? a repetat diavolul.

– Nu!

Diavolul a râs cu șiretenie:

– Intră, prietenul meu. Locul este al tău!

„Diavolul meu se numește «la ce bun?»” (Georges Bernanos)

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013