UN TÂNĂR CIUDAT

Patronul unei ferme agricole avea nevoie de un ajutor care să aibă grijă de grajduri şi de fânărie. După cum cerea tradiţia, în ziua sărbătorii satului, a început să caute. A zărit un băiat de 16-17 ani care se învârtea printre standuri. Era un tip înalt şi slab, care nu părea foarte puternic.

– Cum te numeşti, tinere?

– Alfred, domnule.

– Caut pe cineva care să vrea să lucreze la ferma mea… Te pricepi la munci agricole?

– Da, domnule. Eu ştiu să dorm într-o noapte cu vânt!

– Ce? a întrebat ţăranul surprins.

– Eu ştiu să dorm într-o noapte cu vânt.

Ţăranul a dat din cap şi a plecat.

După-amiază târziu, l-a întâlnit iarăşi pe Alfred şi i-a propus din nou. Dar răspunsul lui Alfred a fost acelaşi:

– Eu ştiu să dorm într-o noapte cu vânt!

Ţăranul avea nevoie de un ajutor, nu de un tânăr care se lăuda că doarme în nopţile cu vânt.

A mai încercat să caute, dar nu a găsit pe nimeni dispus să lucreze în ferma sa. Astfel, s-a hotărât să-l ia pe Alfred care i-a repetat:

– Fii liniştit, patroane, eu ştiu să dorm într-o noapte cu vânt.

– De acord. Vom vedea ceea ce ştii să faci.

Alfred a lucrat în fermă mai multe săptămâni. Patronul era foarte ocupat şi nu dădea multă atenţie la ceea ce făcea tânărul.

Apoi, într-o noapte, a fost trezit de vânt. Vântul urla printre pomi, vuia jos prin cămine, scutura ferestrele. Ţăranul s-a dat jos din pat. Furtuna ar fi putut deschide uşile grajdului, ar fi putut speria caii şi vacile, ar fi putut împrăştia fânul şi paiele, ar fi putut cauza orice fel de pagube.

A alergat să bată la uşa lui Alfred, dar nu a primit nici un răspuns. A bătut mai tare.

– Alfred, trezeşte-te! Vino să-mi dai o mână de ajutor, înainte ca vântul să distrugă totul!

Dar Alfred a continuat să doarmă.

Ţăranul nu avea timp de pierdut. S-a grăbit jos pe scări, a traversat alergând bătătura şi a ajuns la grajdul de vaci. Şi a avut o surpriză frumoasă.

Uşile grajdurilor erau bine închise şi ferestrele erau blocate.

Fânul şi paiele erau acoperite şi legate în aşa fel încât să nu poată fi suflate din loc. Caii erau în siguranţă, iar porcii şi găinile erau liniştite. Afară, vântul sufla cu putere. În grajd, animalele erau liniştite şi totul era în siguranţă.

Dintr-o dată, ţăranul a izbucnit într-un râs zgomotos. Înţelesese ce voia să spună Alfred când afirma că ştie să doarmă într-o noapte cu vânt.

Tânărul îşi făcea bine munca în fiecare zi. Se asigura ca totul să fie la locul său. Închidea cu grijă uşile şi ferestrele şi avea grijă de animale. Se pregătea pentru furtună în fiecare zi. De aceea nu se mai temea de ea.

Tu reuşeşti să dormi în această noapte cu vânt… care este viaţa ta?

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013