DAR CE ESTE O REGINĂ?

Era odată, cu atât de multe secole în urmă, un oraș renumit. Se ridica într-o vale prosperă și, întrucât locuitorii săi erau hotărâți și muncitori, în scurt timp s-a dezvoltat enorm.

Pelerinii îl vedeau de departe și rămâneau uimiți și orbiți de splendoarea marmurei și a bronzurilor sale aurite. Într-un cuvânt, era un oraș fericit, în care toți trăiau în pace.

Dar într-o zi nefastă, locuitorii au hotărât să aleagă un rege.

Trâmbițele de aur ale vestitorilor i-au adunat pe toți în fața primăriei. Nu lipsea nici unul. Săraci și bogați, tineri și bătrâni, se priveau în față și vorbeau în șoaptă, cu voce joasă.

Sunetul argintiu al unei trâmbițe a impus tăcerea întregii adunări. Atunci, a ieșit înainte un om scund și gras, îmbrăcat elegant. Era omul cel mai bogat al orașului.

A ridicat mâna plină de inele sclipitoare și a proclamat:

– Cetățeni! Noi suntem deja nespus de bogați. Nu ne lipsesc banii. Regele nostru trebuie să fie un om nobil, un conte, un marchiz, un principe, pentru ca toți să-l respecte pentru neamul său.

– Nu! Pleacă! Faceți-1 să tacă! Huooooo!

Cei mai puțin bogați din oraș au început o gălăgie de nedescris.

– Vrem ca rege un om bogat și generos care să remedieze problemele noastre!

În același timp, soldații au ridicat pe spatele lor un uriaș musculos și au strigat, agitând în mod amenințător lăncile:

– Acesta va fi regele nostru! Cel mai puternic!

În confuzia generală, nimeni nu mai înțelegea nimic.

Din toate părțile izbucneau strigăte, amenințări, aplauze, arme care se încrucișau. învălmășelile se înmulțeau și cei loviți erau deja cu zecile.

A sunat din nou trâmbița. Încet; Încet, mulțimea s-a liniștit. Un bătrân, senin și înțelept, s-a urcat pe treapta cea mai înaltă și a spus:

– Prieteni, să nu facem nebunia de a ne bate pentru un rege care încă nu există. Să chemăm un copil nevinovat și el să aleagă un rege dintre noi.

Au luat de mână un copil și l-au dus în fața tuturor. Bătrânul l-a întrebat:

– Cine vrei să fie regele acestui oraș atât de mare?

Copilul i-a privit pe toți, și-a supt degetul și apoi a răspuns:

– Regii sunt răi. Eu nu vreau un rege. Vreau să fie o regină: mama mea!

 

Mamele la conducere. Este o idee măreață. Lumea ar fi cu siguranță mai curată, s-ar spune mai puține vorbe urâte, toți ar da mâna unuia mai mare înainte de a traversa strada…

Dumnezeu a gândit în același mod. Și a creat-o pe Maria.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013