VIZITA

În fiecare zi, la amiază, un tânăr intra în biserică și pleca după câteva minute.

Purta o bluză în carouri și blugi rupți, ca toți tinerii de vârsta lui. Avea în mână o pungă de hârtie cu tartinele pentru prânz.

Bănuitor, parohul l-a întrebat pentru ce a venit. Pentru că, în vremurile în care trăim, există oameni care fură și din biserică.

– Vin să mă rog, a răspuns tânărul.

– Să te rogi… Cum reușești să te rogi așa de repede?

– Ei… în fiecare zi vin în această biserică la amiază și spun doar: „Isuse, sunt Jim”, apoi plec. E o mică rugăciune, dar sunt sigur că el mă ascultă.

După câteva zile, în urma unui accident de muncă, tânărul a fost transportat la spital cu câteva fracturi foarte dureroase.

A fost repartizat într-o cameră împreună cu alți internați. Sosirea sa a schimbat secția. După câteva zile, camera sa devenise un punct de întâlnire pentru toți pacienții coridorului. Tineri și bătrâni își dădeau întâlnire în jurul patului său, iar el avea un zâmbet și un cuvânt de încurajare pentru toți.

A venit să-l viziteze și parohul și, însoțit de o infirmieră, s-a dus aproape de patul tânărului.

– Mi-au spus că ești foarte bolnav, dar cu toate acestea îi încurajezi pe toți ceilalți. Cum reușești?

– Se datorează unuia care vine să mă viziteze în fiecare zi la amiază.

Infirmiera l-a întrerupt:

– Dar nu este nimeni care vine aici la amiază.

– Vai, da! Vine în fiecare zi, se prezintă la ușa camerei și spune: „Jim, sunt Isus” și pleacă.

 

Un om bun trecea în fiecare zi prin fața unei imagini a Măriei pictate pe zidul unei străzi. De fiecare dată îi adresa un salut:

– Bună ziua, Mamă!

Într-o seară, după câțiva ani, a auzit distinct un glas provenind de la imagine:

– Bună seara, fiule!

Dacă nu auzim răspunsul rugăciunilor noastre, e pentru că, în fond, nu îl așteptăm.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •