APROAPE DE FOC

Într-o zi, cineva s-a apropiat de Isus şi i-a zis:

– Învăţătorule, toţi ştim că tu vii de la Dumnezeu şi înveţi calea adevărului. Dar trebuie să-ţi spun că ucenicii tăi, cei pe care îi numeşti apostoli sau comunitatea ta, nu îmi plac deloc. Am observat că nu se deosebesc mult de alţi oameni. În ultimul timp, am avut o ceartă deosebită cu unul dintre ei. Şi apoi, ştiu toţi că ucenicii tăi nu trăiesc întotdeauna în iubire şi înţelegere. Cunosc unul care face anumite afaceri deloc curate. De aceea, vreau să-ţi pun o întrebare foarte sinceră: e posibil să fiu dintre ai tăi fără a avea nimic de-a face cu aşa-zişii apostoli ai tăi? Eu aş dori să te urmez şi să fiu creştin (dacă îmi admiţi cuvântul), dar fără comunitate, fără Biserică, fără toţi aceşti apostoli!

Isus l-a privit cu bunătate şi atenţie.

– Ascultă, i-a zis, îţi voi povesti o istorie: „Erau odată unii oameni care au luat loc pentru a pălăvrăgi împreună. Când noaptea i-a acoperit cu mantia sa neagră, au adunat o grămadă mare de lemne şi au aprins focul. Stăteau aşezaţi foarte îngrămădiţi, în timp ce focul îi încălzea, iar strălucirea flăcării lumina feţele lor. Dar unul dintre ei, la un moment dat, nu a mai voit să rămână cu ceilalţi şi a plecat pe contul său, el singur. Şi-a luat un tăciune arzând din foc şi s-a dus să se aşeze departe de ceilalţi. Bucata sa de lemn la început strălucea şi încălzea. Dar nu a trebuit mult să scadă şi să se stingă. Omul care stătea singur a fost înghiţit de întuneric şi de gerul nopţii. A stat un moment pe gânduri, apoi s-a ridicat, a luat bucata de lemn şi a readus-o la grămada tovarăşilor săi. Bucata de lemn s-a reaprins imediat. Omul s-a aşezat din nou în cercul celorlalţi. S-a încălzit, iar strălucirea flăcării ilumina chipul său.

Surâzând, Isus a adăugat:

– Cine îmi aparţine stă aproape de foc, împreună cu prietenii mei. Pentru că am venit să aduc focul pe pământ şi ceea ce doresc cel mai mult este să-l văd că se aprinde.

Tocmai acest lucru este Biserica: garanţia de a sta aproape de foc.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013