SOȚIA DESĂVÂRȘITĂ

Mulla Nasrudin stătea la prăvălia sa de ceai, când a sosit un vecin pentru a vorbi cu el.

– Sunt gata să mă căsătoresc, Mulla, i-a zis prietenul, și sunt foarte agitat. Tu nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești?

Nasrudin a răspuns:

– Da, m-am gândit. Când eram tânăr îmi doream mult. Voiam să găsesc soția desăvârșită. Am pornit la drum pentru a o căuta și am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasă și plină de farmec, amabilă și foarte spirituală, dar care nu cunoștea lumea. Atunci am repornit la drum și am mers la Isphahan. Acolo am întâlnit o femeie care era atât spirituală, cât și lumească, frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. în sfârșit, am mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Avea un spirit profund, era plină de grație, frumoasă din toate punctele de vedere, se simțea în largul ei atât în lume, cât și în împărățiile care sunt dincolo de ea. Simțeam că am găsit soția desăvârșită.

Prietenul i-a pus o altă întrebare:

– Atunci de ce nu te-ai căsătorit, Mulla?

– Vai, a spus Nasrudin, dând din cap, și ea era în căutarea soțului ideal.

 

Un celibatar i-a cerut computerului să-i găsească soția perfectă:

– Vreau o fată micuță și grațioasă, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup.

Și computerul i-a răspuns:

– Căsătorește-te cu un pinguin.

A iubi înseamnă a primi pe un „altul” cu modul său de a fi, diversitatea sa, defectele sale, nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este acela care nu vrea o soție perfectă.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013