Într-o zi, sfântul abate Anton discuta cu unii dintre tinerii care au ales să trăiască asemenea lui, în pustiu. Un vânător care urmărea o pradă s-a apropiat cu respect. Dar a văzut că sfântul abate și tinerii care-l înconjurau râdeau, fapt pentru care a dat din cap și i-a dezaprobat prin cuvinte aspre.

Abatele Anton i-a vorbit cu calm.

–      Pune o săgeată în arcul tău și trage.

Vânătorul a făcut-o.

–      Acum trage o alta, apoi o alta, apoi încă una… a continuat omul sfânt.

Vânătorul a protestat:

–      Dacă-mi întind arcul de atâtea ori așa, se va rupe!

Abatele Anton l-a privit surâzând:

–      Așa se întâmplă și în viața spirituală. Calea lui Dumnezeu cere efort. Dar dacă ne forțăm peste măsură, curând vom leșina. De aceea, este drept să ne amintim, din când în când, că și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea.

Astăzi amintește-ți de arc. Și, mai ales, amintește-ți de ziua a șaptea.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013