BUFONUL

Un circ oprit într-o piață de la periferia unui sat, în timpul reprezentației, a luat foc. Clovnul, deja îmbrăcat pentru spectacol, a alergat să ceară ajutor. A sosit îngrijorat în piața satului și a început să-i roage pe țărani:

– Alergați repede! Circul tocmai arde!

Dar oamenii au luat strigătul clovnului drept un truc abil al meseriei, pentru a atrage oameni la spectacol, fapt pentru care îl aplaudau, râzând până la lacrimi.

– Dacă nu-l oprim imediat, focul va pune în pericol lanurile de grâu copt și va ajunge în sat! striga clovnul și încerca inutil să-i implore pe oameni să meargă, explicând că nu era vorba de o închipuire, de un truc, ci de o realitate amară.

Plânsul său intensifica râsetele:

– Bravo! exclamau. Ești un adevărat actor!

Astfel, focul s-a răspândit nestingherit: a distrus circul și toate casele satului.

 

De ce ne uităm la haine și nu la persoane? Credem în cravate, și nu în idei, și adesea tinerii se căsătoresc cu o îmbrăcăminte, nu cu o persoană…

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013