Aeroportul unui oraș din Extremul Orient a fost lovit de o furtună violentă. Pasagerii au traversat cu pași repezi pista pentru a urca într-un avion DC3 gata de decolare pentru un zbor intern.

Un misionar, ud leoarcă, a reușit să găsească un loc comod lângă o ferestruică. O stewardesă binevoitoare îi ajuta pe ceilalți pasageri să se așeze.

Decolarea se apropia, iar un membru al echipajului a închis ușa grea a avionului.

Deodată, s-a văzut un om care alerga spre avion, protejându-se cum putea, cu un impermeabil. Întârziatul a bătut cu putere în ușa avionului, cerând să intre. Stewardesa i-a explicat prin semne că era prea târziu. Omul a dublat loviturile în ușa avionului. Stewardesa a căutat să-l convingă să înceteze.

– Nu se poate… Este târziu… Trebuie să plecăm, căuta să se facă înțeleasă prin semne de la hublou.

Nimic de făcut: omul insista și cerea să intre. În sfârșit, stewardesa a cedat și a deschis ușa. A întins mâna și l-a ajutat pe pasagerul întârziat să urce înăuntru.

Și a rămas cu gura căscată. Acel om era pilotul avionului.

Atenție! Nu-l lăsa pe pământ pe pilotul vieții tale.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013