INIMA LUI DUMNEZEU

O catehetă le povestise copiilor la Catehism Parabola Fiului Risipitor, dar și-a dat seama că după puțin timp mulți erau distrați. Atunci, a cerut ca ei să scrie rezumatul celor auzite.

Unul dintre ei a scris: „Un om avea doi fii, însă cel mai tânăr nu se simțea bine acasă și, într-o zi, a plecat departe, luând cu el toți banii. Dar la un moment dat, acești bani s-au terminat și atunci tânărul s-a hotărât să se întoarcă acasă pentru că nu avea nici măcar ce mânca. Pe când se întorcea, tatăl său l-a văzut și, foarte mulțumit, a luat un baston frumos și i-a ieșit în întâmpinare. Pe drum l-a întâlnit pe celălalt fiu, pe cel bun, care l-a întrebat unde mergea așa de repede cu acel instrument: «S-a întors acel nenorocit de frate al tău; după ceea ce a făcut, merită câteva lovituri bune!». «Vrei să te ajut și eu, tată?». «Desigur», a răspuns tatăl.

Și astfel, în doi, l-au rupt în bătaie. La sfârșit, tatăl a chemat un slujitor și i-a spus să sacrifice vițelul cel mai gras și să pregătească o mare sărbătoare, pentru că, în sfârșit, se săturase după câtă bătaie îi dăduse acelui fiu pentru că îl supărase atât de tare!”.

 

A înțelege logica inimii lui Dumnezeu este dificil pentru toți.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013