Într-o zi, Frumusețea și Urâciunea s-au întâlnit pe o plajă.

– Să facem baie în mare, și-au spus.

S-au dezbrăcat și au înotat în apa mării. După puțin timp, Urâciunea s-a întors la mal, s-a îmbrăcat cu hainele Frumuseții și s-a dus în drumul său.

Frumusețea a ieșit din apă și, negăsind hainele sale, prea pudică pentru a rămâne goală, a îmbrăcat hainele Urâciunii. Astfel, Frumusețea a mers și ea pe drumul său (Khalil Gibran).

Chiar și astăzi, unii bărbați și femei le confundă.

Și totuși, există unii care au văzut fața Frumuseții și o recunosc în ciuda hainelor. Și există alții care recunosc fata Urâciunii, iar haina nu o ascunde în fața ochilor lor.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013