
După o viață simplă și senină, o femeie a murit și imediat s-a regăsit într-o procesiune de persoane, lungă și foarte ordonată, care înaintau încet spre judecătorul suprem. Cu cât se apropia de țintă, auzea tot mai distinct cuvintele Domnului.
A auzit astfel că Domnul îi spunea unuia:
– Tu mi-ai venit în ajutor când eram rănit pe autostradă și m-ai dus la spital, intră în paradisul meu.
Apoi, unui altuia:
– Tu ai făcut un împrumut fără dobândă unei văduve, vino și primește răsplata veșnică.
Și încă:
– Tu ai făcut în mod gratuit operații chirurgicale foarte grele, ajutându-mă să redau speranța multora, intră în împărăția mea.
Și așa mai departe.
Sărmana femeie a fost cuprinsă de spaimă, pentru că, oricât se străduia, nu-și amintea să fi făcut în viața sa nimic excepțional. A încercat să iasă din rând pentru a avea timp să se gândească, dar i-a fost absolut imposibil: un înger surâzător, dar ferm, nu i-a permis să părăsească lungul rând.
Cu inima care bătea puternic și cu multă teamă, a ajuns înaintea Domnului. Imediat s-a simțit învăluită de surâsul lui.
– Tu mi-ai călcat toate cămășile… Intră în fericirea mea.
Uneori este așa de dificil să ne imaginăm cât de extraordinar este ordinarul.
365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013