LINGURIȚA

O bătrânică senină, pe patul de spital, vorbea cu parohul care venise s-o viziteze.

– Domnul mi-a dăruit o viață foarte frumoasă. Sunt gata să plec.

– Știu, a murmurat parohul.

– Doresc un lucru. Când mă veți înmormânta, vreau să am o linguriță în mână.

– O linguriță?

Bunul paroh s-a arătat de-a dreptul surprins.

– De ce vrei să fii înmormântată cu o linguriță în mână?

– Mi-a plăcut întotdeauna să particip la prânzurile și la cinele sărbătorilor din parohie. Când soseam la locul meu, priveam imediat dacă era lingurița lângă farfurie. Știi ce voia să însemne? Că la sfârșit aveau să vină dulciurile sau înghețata.

– Și atunci?

– Însemna că felul cel mai bun sosea la sfârșit! Tocmai acest lucru vreau să-l spun la înmormântarea mea. Când vor trece pe lângă sicriul meu, se vor întreba: „De ce este acea linguriță?”. Vreau ca dumneavoastră să răspundeți că eu am lingurița, pentru că sosește ceea ce este mai bun.

 

Un medic era asaltat de către un pacient care avea o mare frică de moarte.

– Cum va fi acel moment, doctore? Ce mi se va întâmpla?

Doctorul a deschis ușa camerei pentru apleca și cățelușul bolnavului s-a pus în mișcare. Lătrând și gudurându-se de bucurie, a sărit în pat și a copleșit mâinile și chipul stăpânului, lingându-le cu afecțiune.

Doctorul a zis:

– Va fi chiar așa. Cineva va deschide ușa și…

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013