O tânără pereche a intrat în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia au privit îndelung jucăriile colorate înșirate pe rafturi, agățate de tavan, într-o veselă dezordine pe bănci mari. Erau păpuși care plângeau și râdeau, jocuri electronice, bucătării în miniatură care găteau torturi și pizza.

Nu reușeau să ia o decizie.

S-a apropiat de ei o vânzătoare grațioasă.

– Vedeți, a explicat doamna, noi avem o fetiță foarte mică, dar lipsim de acasă toată ziua și deseori și seara.

– E o fetiță care surâde puțin, a continuat bărbatul.

– Am dori să cumpărăm ceva care s-o facă fericită, a reluat femeia, chiar și când noi nu suntem… Ceva care să-i facă bucurie, chiar și când e singură.

– Îmi pare rău, a zâmbit vânzătoarea. Dar noi nu vindem părinți.

A hotărî să ai un fiu înseamnă a-ți asuma față de el datoria cea mai mare pe care mintea umană o poate imagina. Toți cei mici vin la noi cu biletul de trimitere pentru viață și ne spun: „M-ai chemat. Sunt aici. Ce îmi dai?”. Aici începe orice obligație educativă.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013