Un tăietor de lemne nu mai găsea toporul preferat. Umblase prin toată casa, scotocise cam peste tot. Nimic de făcut. Toporul dispăruse. A început să creadă că cineva i-l furase.

Stăpânit de acest gând, s-a dus la fereastră. Tocmai în acel moment trecea fiul vecinului casei sale. 

– Are exact mersul unui hoț de topor! s-a gândit tăietorul de lemne. Și are chiar și ochii de hoț de topor… Și chiar și părul de hoț de topor!

După câteva zile, tăietorul de lemne și-a regăsit toporul preferat sub canapea, sub care el îl aruncase într-o seară întorcându-se de la muncă.

Fericit că l-a găsit, s-a așezat la fereastră. Tocmai în acel moment trecea fiul vecinului casei sale.

– De fapt, nu are mersul unui hoț de topor! s-a gândit tăietorul de lemne. Ba chiar are ochii unui băiat de treabă… la fel și părul!

Există etichete de orice fel, trăim din etichete aplicate pe pantaloni, pe cămăși, pe pantofi și chiar pe frunte.

Atribuim etichete. Privim lumea ca pe un fel de mic teatru și dăm fiecăruia o parte de recitat: acela este cel frumos, aceea este cea proastă, acela este cel rău, celălalt trădătorul…

Și ceea ce decide dacă unul trebuie să fie călăul sau victima, de cele mai multe ori, este culoarea cravatei.

Isus a spus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați, deoarece cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă. De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?” (Mt 7,1-3)..

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013