OMUL DIN FÂNTÂNĂ

Un om a căzut într-o fântână din care nu reușea să iasă.

O persoană, bună la inimă, care trecea pe acolo, a spus:

– Îmi pare foarte rău pentru tine. Sunt alături de tine!

Un politician angajat în domeniul social, care trecea pe acolo, a spus:

– Era logic ca, mai degrabă sau mai târziu, cineva să sfârșească înăuntru.

Un evlavios a zis:

– Numai cei răi cad în fântâni.

Un om de știință a calculat cum putuse omul să cadă în fântână. Un politician din opoziție s-a angajat să facă un discurs împotriva guvernului.

Un ziarist a promis un articol polemic în ziarul din duminica următoare.

Un om practic l-a întrebat dacă erau mari impozitele pentru fântână.

O persoană tristă a spus:

– Fântâna mea este mai adâncă!

Un umorist a glumit:

– Ia o cafea care te pune pe picioare!

Un optimist a spus:

– Ți-ar putea fi și mai rău!

Un pesimist a spus:

– Vei aluneca și mai jos.

Isus, văzându-l pe om, l-a luat de mână și l-a scos din fântână.

 

Cea mai mare nevoie a lumii…

Un pic mai multă bunătate și un pic mai puțină lăcomie;

Un pic mai multă dăruire și un pic mai puține pretenții;

Un pic mai multe surâsuri și un pic mai puține grimase;

Un pic mai mult „noi” și un pic mai puțin „eu”;

Un pic mai multe râsete și un pic mai puține plânsete;

Un pic mai multe flori pe drumul vieții;

Și un pic mai puține pe morminte.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013