PODUL

Un țăran și copilul său erau în drum spre un sat vecin, pentru târgul anual. Drumul trecea peste un mic pod de piatră dărăpănat și șubred deasupra râului crescut. Copilul s-a înfricoșat.

– Tată, crezi că podul va ține? a întrebat.

Tatăl a răspuns:

– Te voi ține de mână, fiul meu.

Copilul și-a pus mâna în cea a tatălui. Cu multă grijă a trecut pe pod alături de tatăl său și au ajuns la destinație.

S-au întors la lăsatul serii. În timp ce mergeau, micul copil a întrebat:

– Și râul, tată? Cum vom reuși să trecem pe acel pod periculos? Mi-e teamă.

Bărbatul puternic și robust l-a luat în brațe pe băiat și i-a zis:

– Rămâi în brațele mele și va fi bine.

În timp ce țăranul înainta cu prețioasa sa povară, copilul a adormit adânc.

În dimineața următoare, micuțul s-a trezit sănătos și teafăr în pătuțul său. Lumina soarelui pătrundea prin fereastră. Nici nu și-a dat seama că a fost transportat dincolo de pod, pe deasupra torentului violent.

 

Aceasta este moartea…

 

Imaginați-vă…

Că ajungeți pe mal

Și descoperiți că sunteți în paradis;

Că prindeți o mână

Și descoperiți că este mâna lui Dumnezeu;

Că respirați un aer nou

Și descoperiți că este cel al cerului;

Că vă simțiți întăriți

Și descoperiți că este nemurirea;

Că treceți de la furtuna dezlănțuită

La un calm necunoscut;

Că vă treziți și descoperiți că ați sosit acasă!

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013