PRÂNZUL DE DUMINICĂ

Din bucătărie, ca de obicei, femeia a spus:

– Masa este gata!

Bărbatul, care citea ziarul, și cei doi fii, care priveau la televizor și ascultau muzică, s-au așezat zgomotos la masă și au apucat cu nerăbdare tacâmurile.

Femeia a sosit.

Dar în locul obișnuitelor, parfumatelor feluri de mâncare, a pus în centrul mesei o grămăjoară de fân.

– Dar… dar! au spus cei trei bărbați. Ești nebună? Femeia i-a privit și le-a răspuns cu candoare:

– Păi cum mi-aș fi putut imagina că vă veți da seama de acest lucru? Gătesc pentru voi de 20 de ani și în tot acest timp n-am auzit din partea voastră un cuvânt care să mă facă să înțeleg că nu stăteați și mestecați fân.

 

Pentru a sărbători al zecelea aniversar al căsătoriei, o femeie a cerut revistei citite de bărbatul său să publice un mesaj pentru el. Iată-l: „Mulțumesc, mulțumesc, iubirea mea, pentru că dacă astăzi sunt o femeie, o soție și o mamă fericită ți-o datorez ție. Mulțumesc pentru că mă faci să aud mereu și peste tot că sunt unica femeie din lume pentru tine. Mulțumesc că mă faci să aud că sunt frumoasă. Mulțumesc pentru că mă faci să aud că sunt importantă. Mulțumesc pentru privirile tale de iubire când suntem în mijlocul oamenilor. Mulțumesc pentru cuvintele tale „Te iubesc” spuse ici și colo când și unde mai puțin mă aștept. Mulțumesc pentru că exiști. Mulțumesc pentru acești splendizi ani de lumină”. 

 

Avem o putere imensă: a decide fericirea sau nefericirea persoanelor care ne stau alături. De obicei este de ajuns un „Mulțumesc”  spus sau uitat.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013