Satul de la picioarele castelului a fost trezit de glasul solului castelanului, care citea o proclamaţie în piaţă.

– Stăpânul nostru preaiubit îi invită pe toţi bunii şi credincioşii săi supuşi să participe la sărbătoarea zilei sale de naştere. Fiecare va primi o surpriză plăcută. Însă cere tuturor o mică favoare: cine participă la sărbătoare, să aibă bunăvoinţa de a aduce puţină apă pentru a umple rezerva castelului care este goală…

Solul a repetat de mai multe ori proclamaţia, apoi a făcut stânga-mprejur şi, escortat de străjeri, s-a întors la castel.

În sat s-au iscat comentarii dintre cele mai diferite.

– Ei, poftim! Este acelaşi tiran! Are destui slujitori pentru a-şi umple rezervorul… Eu voi duce un pahar de apă şi va fi de ajuns!

– Dar nu! A fost întotdeauna bun şi generos! Eu voi duce un butoiaş!

– Eu un… degetar!

– Eu un butoi!

În dimineaţa sărbătorii, un ciudat cortegiu putea fi văzut urcând spre castel. Unii împingeau cu toate forţele lor butoaie mari sau, gâfâiau, cărând găleţi mari, pline cu apă. Alţii, luându-şi în râs tovarăşii de drum, duceau carafe mici sau un păhăruţ pe o tavă.

Procesiunea a intrat în curtea castelului. Fiecare golea propriul recipient în bazinul cel mare, îl punea într-un colţ şi apoi se îndrepta plin de bucurie spre sala banchetului.

Fripturi şi vinuri, dansuri şi cântece s-au succedat, până când, spre seară, stăpânul castelului le-a mulţumit tuturor prin cuvinte amabile şi s-a retras în odăile sale.

– Şi surpriza promisă? au bombănit unii cu neplăcere şi dezamăgire.

Alţii arătau o bucurie satisfăcută:

– Stăpânul nostru ne-a dăruit cea mai măreaţă dintre sărbători!

Fiecare, înainte de a pleca, a trecut să-şi ia vasul. Atunci au izbucnit strigăte care s-au intensificat cu rapiditate, exclamaţii de bucurie şi de turbare.

Vasele fuseseră umplute până la margine cu monede de aur!

– Ah! Dacă aş fi adus mai multă apă…

Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf vi se va turna în poală, căci cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă (Lc 6,38).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013