Un copil se juca „făcând-o pe preotul” împreună cu un coleg, pe treptele casei sale. Totul a mers bine până când micul prieten, plictisit să o facă numai pe ministrantul, s-a urcat pe o treaptă mai înaltă şi a început să predice.

Copilul, fireşte, l-a mustrat dintr-o dată:

– Numai eu pot să predic! Tu nu poţi predica! Este treaba mea! Strici jocul, eşti rău!

Chemată de strigăte, a intervenit mama şi i-a explicat copilului că, din motive de ospitalitate, trebuia să-i permită celuilalt să predice.

În acest moment, copilul s-a îmbufnat pentru o clipă. Apoi, luminându-se, s-a urcat pe treapta cea mai înaltă şi a răspuns:

– Bine, el poate să continue să predice, dar eu o voi face pe Dumnezeu.

Însă Dumnezeu a coborât…

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013