STELELE DE MARE

O furtună teribilă s-a abătut asupra mării. Rafale intense de vânt rece pătrundeau apa și o ridicau în valuri uriașe, care se abăteau pe plajă ca lovituri de ciocan sau ca brăzdare de oțel care arau fundul mării, aruncând cu putere micile animale din adânc, crustacee și mici moluște, la zeci de metri pe mal, departe de țărmul mării.

După ce furtuna a trecut, la fel de rapid precum venise, apa s-a liniștit și s-a retras. Acum plaja era o întindere de noroi pe care se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele de mare. Erau atât de multe, încât plaja părea colorată în roz.

Fenomenul a adunat mulți oameni din toate părțile coastei. Au sosit și echipe de televiziune pentru a filma ciudatul fenomen.

Stelele de mare erau aproape nemișcate. Erau pe moarte.

Printre oameni, ținut de mână de tatăl său, era și un copil, care privea cu ochi plini de tristețe micile stele de mare. Toți stăteau privind și nimeni nu făcea nimic.

Deodată, copilul a lăsat mâna tatălui, și-a scos pantofii și ciorapii și a alergat pe plajă. S-a aplecat, a luat cu mâinile sale mici trei steluțe de mare și, tot alergând, le-a dus în apă. Apoi s-a întors și a repetat operația.

De la balustrada de beton, l-a strigat un om.

– Dar ce faci, băiete?

– Arunc în mare stelele de mare. Altfel mor toate pe plajă, a răspuns copilul fără a înceta să alerge.

– Dar sunt mii de stele marine pe această plajă. Nu le poți salva pe toate. Sunt prea multe! a strigat omul. Și acest lucru se întâmplă pe sute de plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!

Copilul a zâmbit, s-a aplecat să culeagă o altă stea de mare și, aruncând-o în mare, a răspuns:

– Am schimbat lucrurile pentru această steluță.

Omul a rămas o clipă în tăcere, apoi s-a aplecat, și-a scos pantofii și ciorapii și a coborât pe plajă. A început să adune stele de mare și să le arunce în apă. Puțin după aceea au coborât două fete și astfel erau patru persoane la aruncat stele de mare în apă. După câteva minute erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă.

Astfel, au fost salvate toate.

 

Pentru a schimba lumea ar fi de ajuns ca cineva, chiar mic, să aibă curajul să înceapă.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013