Un cavaler tânăr și ambițios era cunoscut pentru viața sa dezordonată și destrăbălată. Un bun frate a căutat să-l facă să reflecteze asupra riscurilor pe care și le asuma, prezentându-se cu sufletul așa de încărcat de păcate la ultima judecată a Domnului.

– Nu mă tem deloc, a răspuns disprețuitor cavalerul. Știu că Domnul este bun și milostiv. Cu puțin timp înainte de a muri, voi pronunța trei cuvinte, care îmi vor garanta mântuirea veșnică. Voi spune: „Isuse, ai milă, iartă-mă!”

Fratele a clătinat din cap, iar cavalerul, râzând, și-a reluat viața depravată.

Într-o zi, în timpul unei furtuni îngrozitoare, călătorea în mare viteză pe malul unui râu cu apa crescută. Nu voia să lipsească de la o sărbătoare. Un fulger a speriat calul care l-a azvârlit de pe șa, căzând în șuvoiul violent al râului.

Ultimele trei cuvinte ale cavalerului, înainte de a muri, au fost: „Crapă, animal nenorocit!”

Doi pești înotau unul lângă altul. Cel mai tânăr l-a întrebat pe cel mai în vârstă:

– Ce-o mai fi oare și acest lucru despre care toți vorbesc?

– Care?

– Marea.

Peștele în vârstă a izbucnit într-un râs zgomotos (cât îi este cu putință unui pește):

– Păi aceasta este marea! Suntem în ea.

Peștele tânăr a dat din cap neîncrezător:

– Nu cred. Aceasta nu este decât apă sărată!

Dar prin apa sărată a tuturor zilelor dobândim veșnicia.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013