UCENICUL

În timpul castelelor de piatră și al vitejilor războinici îmbrăcați în fier, un băiat curajos, destul de îndemânatic, s-a hotărât să devină fierar. Băiatul a început cu ucenicia și a învățat repede tehnicile meseriei. A învățat să folosească cleștele, să bată fierul pe nicovală, să se folosească de foi. Era, într-adevăr, priceput: știa să forjeze săbii cu profil perfect și coifuri ușoare și rezistente la orice lovitură, candelabre cu mii de răsuceli și grilaje deosebite.

Terminând ucenicia, a găsit un loc în atelierul palatului regal.

Toată îndemânarea sa în folosirea instrumentelor specifice meseriei s-a dovedit însă inutilă; pentru că nu învățase lucrul cel mai simplu: folosirea amnarului pentru a aprinde focul, indispensabil pentru munca sa.

Este clar că fiii noștri trebuie să-și însușească anumite competențe (să știe să citească, să înoate, să utilizeze computerul), trebuie să se pregătească să trăiască în secolul al XXI-lea. Dar dacă nu le oferim nimic altceva, dacă negăm aspectul spiritual, nu facem altceva decât să ne ocupăm de detalii ale existenței, ca și cum ea nu ar avea un centru. în anumite culturi, procesul de descoperire a acestui centru spiritual este numit în mod simplu a învăța să fim umani.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •