UMBRA

Într-o țară îndepărtată domnea un prinț căruia îi plăcea să-și etaleze fabuloasele bogății. În fiecare zi îmbrăca veșminte brodate cu aur și presărate cu pietre prețioase. Apoi, în fiecare dimineață, când soarele îi strălucea în față și făcea să sclipească în mii de lumini veșmintele sale, ieșea din palatul regal pentru a primi omagiul supușilor.

Era un lucru care îl copleșea de bucurie.

Într-o zi însă, prințul și-a făcut plimbarea călare după-amiaza. Avea soarele în spate, iar tânărul suveran și-a văzut pentru prima dată umbra. Era ca un nor negru care nu-1 lăsa nici o clipă.

Cu un strigăt de mânie, prințul a dat pinteni calului.

Nu putea domni unde era umbra. S-a hotărât să plece în căutarea unei țări unde nu era nici o umbră.

De aceea, a călărit mai departe.

Dar călărește încă.

 

Trebuie să învățăm a trăi cu umbra morții lângă noi.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013