Există un tablou renumit care-l prezintă pe Isus într-o grădină întunecoasă. Cu mâna stângă înalță o lampă care luminează scena, cu dreapta bate la o ușă grea și robustă.

Când tabloul a fost prezentat pentru prima dată la o expoziție, un vizitator i-a atras atenția pictorului asupra unui amănunt curios.

– În tabloul dumneavoastră este o greșeală. Ușa este fără mâner.

– Nu este o greșeală, a răspuns pictorul. Aceea este ușa inimii omenești. Se deschide numai din interior.

„Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva aude glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el” (Ap 3,20).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013