VECHEA VIOARĂ

La o vânzare prin licitație, persoana care conducea licitația a ridicat o vioară. Era zgâriată și spartă. Corzile atârnau desfăcute și conducătorul credea că nu merită efortul de a pierde atâta timp cu o vioară veche, dar a ridicat-o cu un surâs.

– Ce ofertă îmi faceți, domnilor? a strigat. Pornim de la… 100 de euro!

– 105! a spus o voce.

Apoi, 110.

-115! a spus un altul.

Apoi, 120.

– 121 de euro; 122 de euro; o sută douăzeci și… de euro.

Din spatele sălii, un om cu părul cărunt a înaintat și a luat arcușul.

A șters vechea vioară cu batista, a întins corzile desfăcute, a prins-o cu energie și a scos o melodie pură și dulce precum cântul îngerilor.

Când muzica a încetat, conducătorul, cu o voce calmă și joasă, a spus:

– Cât oferiți pentru vechea vioară?

Și a ridicat-o împreună cu arcușul.

– 1.000 de euro.

– Și cine dă 2.000?

-2.000!

– Și cine dă 3.000? 3.000 o dată; 3.000 de două ori; 3.000 de trei ori… adjudecat, a spus conducătorul licitației.

Oamenii au aplaudat, dar unii au întrebat:

– Ce a schimbat valoarea viorii?

Răspunsul a sosit prompt:

– Atingerea maestrului.

 

Suntem vechi instrumente prăfuite și zgâriate. Dar suntem în stare să scoatem armonii sublime. Este de ajuns atingerea maestrului.

– Iată-te aici, Dumnezeul meu. Mă cauți? Ce vrei? Nu am nimic să-ți dau. După ultima noastră întâlnire, pentru tine nu am pus nimic deoparte.

Nimic… Nici o faptă bună. Eram prea obosită.

Nimic… Nici un cuvânt bun. Eram prea tristă.

Dezgustul de viață, plictiseala, seceta.

– Oferă!

Nerăbdarea, în fiecare zi, de a vedea ziua sfârșită, în mod inutil; dorința de a mă odihni liberă de datorii și de obligații, indiferența față de binele ce trebuie făcut, oboseala față de tine, Dumnezeul meu!

– Oferă!

Toropeala sufletului, remușcarea pentru apatia mea și apatia mai puternică decât remușcarea…

Nevoia de a fi fericită, tandrețea care se epuizează, durerea de a fi ceea ce sunt fără scăpare…

– Oferă!

Tulburări, temeri, dubii.

– Doamne! Tocmai ca un strângător de zdrențe cutreieri pentru a aduna… deșeuri și gunoaie. Ce vrei să faci cu ele, Doamne?

– Împărăția cerurilor. (Marie-Noel)

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013